Muzeul Colecțiilor de Artă

Unic în peisajul muzeal românesc, Muzeul Colecțiilor de Artă reunește într-un singur aşezământ (fostul Palat Romanit) donaţiile făcute de-a lungul anilor de colecţionari cu merite deosebite în păstrarea patrimoniului artistic. Amenajarea urmărește redarea configuraţiei originare a fiecărei colecţii, ilustrând fenomenul colecționismului în România.

Inaugurat în 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecţiilor de Artă oferă o perspectivă inedită asupra societății românești de la începutul secolului XX și până aproape de zilele noastre. Cele peste 30 de colecții expuse permanent reunesc o mare varietate de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă românească, europeană și orientală donate de-a lungul timpului de colecționari și artiști, cei mai mulți dintre ei bucureșteni. Ele reflectă gustul și puterea de cumpărare a colecționarilor, preferința lor pentru valori consacrate ale artei românești sau pentru diferiți artiști contemporani lor, în timp ce colecțiile monografice ale unor artiști evocă preocupările lor plastice.

Lucrărilor de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Camil Ressu, Francisc Şirato, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Ghiaţă li se adaugă grafică europeană și japoneză, mobilier francez, covoare orientale dar și icoane populare din Transilvania.

Muzeul este adăpostit de fostul palat Romanit, clădire reprezentativă pentru începuturile arhitecturii moderne din București și restaurată ultima oară în intervalul 2008-2013. El este amenajat astfel încât să sugereze configuraţia originară și atmosfera specifică fiecărei colecţii.

De asemenea, o parte importantă din patrimoniul de sculptură în piatră al Galeriei de Artă Veche Românească este expusă la Muzeul Colecţiilor de Artă în Lapidariu, cele trei încăperi boltite „în leagăn” din pivnițele corpului de clădire ce mărginește Calea Griviței. Piesele au aparţinut iniţial unor monumente de arhitectură veche românească, dispărute odată cu sistematizările de la finele secolului al XIX-lea și apoi din anii 1977-1987.

Pietre de mormânt, pisanii, ancadramente de uşi şi ferestre, coloane monumentale, capitele, ilustrează meşteşugul şi măiestria meşterilor pietrari din Ţara Românească în timpul lui Neagoe Basarab, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Alexandru şi Constantin Mavrocordat. Ele recreează imaginea unui Ev mediu românesc, în care decorarea monumentelor religioase şi civile constituia terenul lor de manifestare, dogma religioasă ortodoxă interzicând reprezentarea „chipului cioplit” și statuara tridimensională.

 

Turul virtual al celor 3 corpuri care alcătuiesc Muzeul Colecțiilor de Artă poate fi parcurs accesând link-ul de aici.