BRÂNCUȘI 150
Fotograme. Frames. Photogrammes. Film.
12–22 februarie 2026
Sala Krețulescu, Muzeul Național de Artă al României
Brâncuși ne privește pe toți.
Brâncuși regards us all.
Brâncuși nous regarde.
Expoziția BRÂNCUȘI 150 propune o experiență imersivă, concepută ca o peliculă de film, în care viața și opera lui Constantin Brâncuși se desfășoară în secvențe fluide, de la naștere la posteritate. Fotografiile, documentele de arhivă și maximele artistului — în română, franceză și engleză — sunt montate într-un parcurs vizual și narativ care urmărește devenirea unuia dintre fondatorii artei moderne.
Traseul expozițional
Povestea începe în 1876, anul pe care Brâncuși îl notează în propria autobiografie, și urmărește anii de formare și lucru din România, reflectați în creațiile realizate în perioada școlilor de la Craiova și București. Plecarea spre Paris deschide etapa primelor lucrări de factură clasică și conduce spre ruptura decisivă de Rodin și de academism, marcată de opere-emblemă precum Sărutul, Rugăciunea și Cumințenia pământului.
Secvențele-cheie ale parcursului internațional sunt prezentate ca repere cinematografice:
- 1913 – Armory Show, New York: afirmarea artei moderne, însoțită de controverse;
- 1920 – scandalul Prințesei X, un moment de marketing artistic avant la lettre;
- 1921 – The Little Review, revistă dedicată lui Brâncuși;
- 1922 – „En art il n’y a pas d’étrangers”, Closerie des Lilas;
- 1926 – expoziția de la Brummer Gallery;
- 1927–1928 – procesul din SUA privind Pasărea în spațiu, care schimbă definiția artei moderne în dicționarul vamal american.
Parcursul continuă cu proiectele și documentele decisive ale maturității:
- 1931 – începutul concepției Templului de la Indore (neterminat);
- 1935 – scrisoarea către Milița Petrașcu, acceptarea comenzii de la Târgu Jiu;
- 1937 – documentul semnat de Haig Acterian și realizarea Ansamblului sculptural de la Târgu Jiu;
- 1945 – Piatra de hotar, lucrare care închide seria Sărutului și, simbolic, opera sa;
- 1951 – reacția Academiei Române la tentativa de achiziție a unor lucrări (manuscris G. Călinescu);
- 1952 – obținerea cetățeniei franceze;
- 1956 – prima expoziție personală din Europa, la București, MNAR, la 80 de ani, și redactarea testamentului;
- 1957 – finalul.
Serii sculpturale – secvențe de film
Sub forma unor „printuri” cinematografice, expoziția reunește marile cicluri brâncușiene:
Sărutul, Ovoidele, Păsările, Coloanele, Domnișoarele Pogany, Prințesele X, Cocoșii, Animalia.
Acestora li se adaugă o serie de fotografii ale diferitelor vârste ale artistului și o listă a neîmplinirilor și proiectelor rămase în stadiu de intenție — de la Fântâna lui Narcis dedicată lui Spiru Haret, la monumentele Goga și Caragiale.
Posteritatea
Expoziția se încheie cu secvența Posteritatea, dedicată modului în care imaginea și opera lui Brâncuși au fost receptate, reinterpretate și disputate în ultimii 36 de ani. Această parte este susținută de inserții video și materiale de presă.
Vor fi prezentate trei filme:
- Brâncuși Filmat (Centre Pompidou)
- Brâncuși – Scrisoare imaginară (Cornel Mihalache)
- un montaj de știri și imagini dedicat posterității artistului
În centrul celei de-a doua săli vor fi expuse: Cap de copil, Rugăciune (copie) și Portret Petre Stănescu, ca punct de concentrare și reflecție finală asupra operei.
